POVESTEA CAFELEI 2

POVESTEA CAFELEI 2

Aşa cum am promis, continuăm să vă dezvăluim cum cafeaua a pătruns în conştiinţa de consum a oamenilor de pe mapamond. Serialul nostru face a doua oprire în Europa.

Cafeaua în Europa

Cafeaua a fost menţionată în oraşul Alep, din Imperiul Otoman, de către botanistul german  Leonhard Rauwolf, primul european care a denumit-o, sub numele de chaube, în anul 1573. Descrierea lui Rauwolf a fost îndeaproape urmată de cea a altor călători europeni.

Cafeaua a fost, de asemenea, adusă în Italia din Imperiul Otoman. Comerţul înfloritor dintre Veneţia şi arabii din nordul Africii, Egipt şi Orient, a adus o mare varietate de bunuri africane, inclusiv cafea, în acest port extrem de important al Europei. Negustorii veneţieni au introdus obiceiul băutului cafelei în casele celor bogaţi, reuşind din plin să-i vrăjească cu această licoare. Astfel, cafeaua a fost adusă în Europa, urmând a fi acceptată pe o scară mai largă dupa soluţionarea de către Papa Clement al VII-lea, în anul 1600, a controversei privind posibilitatea consumul ei de către catolici, în ciuda celor ce susţineau interzicerea acestui lucru. Prima cafenea europeană (în afara celor din Imperiul Otoman), a fost deschisă în anul 1645, la Veneţia.

Anglia

În mare parte prin eforturile Companiei Britanice a Indiilor de Est şi a Companiei Olandeze a Indiilor de Est, cafeaua a devenit disponibilă în Anglia nu mai târziu de secolul 16, conform relatării lui Leonhard Rauwolf, din 1583. Prima cafenea din Anglia a fost deschisă pe aleea St. Michael’s, în Cornhill. Proprietarul era Pasqua Rosee, servitorul lui Daniel Edwards, un negustor de mărfuri turceşti. Edwards aducea cafeaua şi îl ajuta pe Rosee la înfiinţarea şi pregatirea localului. Se pretinde, însă, că Grand Cafe din Oxford este prima cafenea din Anglia, deschisă în 1650 de către un evreu pe nume Jacob. Aceasta este încă deschisă, dar acum a devenit un bar popular, unde se servesc vinuri alese. Cafeneaua Queen’s Lane din Oxford, înfiinţată în 1654, este şi ea în funcţiune astăzi. În anul 1675, în Anglia erau mai mult de 3.000 de cafenele. Popularitatea cafenelelor s-a răspândit cu rapiditate în intreaga Europă şi, mai târziu, în America.

Interzicerea accesului femeilor în cafenele nu a fost generală, dar se pare că a fost comună Europei. În Germania femeile puteau intra, în timp ce englezoaicelor le era interzis. Mulţi credeau în proprietăţile curative ale cafelei la acea vreme. De exemplu, o broşură, cu iz pamfletar, din 1661, intitulată „O notă caracteristică cafelei şi cafenelelor”, scrisă sub pseudonim, enumera câteva dintre acestea: „Cafeaua, lăudată deoarece calmează Chinurile Stomacului şi scoate Fumurile afară din Cap. Minunat fruct ce poate curăţa stomacul englezului de indiferenţă şi elimina nechibzuinţa din capul lui.”

Totuşi, nu toată lumea a fost în favoarea acestui nou produs. „Petiţia femeilor împotriva cafelei”, din 1674, declara, printre altele, că „folosirea excesivă a acestei inedite, dezgustătoare, păgâne licori numită CAFEA, ne-a transformat soţii şi i-a făcut mai mult ologi decât galanţi, mai rău decât dacă ar fi devenit impotenţi odată cu vârsta.”

Franţa

Antoine Galland (1646 – 1715), în traducerea sa citată anterior, descria amestecul arab de cafea, ciocolată şi ceai: „Suntem îndatoraţi acestor doctori arabi, care au introdus cafeaua în lumea modernă prin intermediul scrierilor lor, precum şi a zahărului, ceaiului şi ciocolatei”. Galand relata că a fost informat de către domnul De la Croix, traducătorul regelui Ludovic al XIV-lea, de aducerea cafelei la Paris de un anume domn Thevenot, care călătorise în Orient. La întoarcerea din acel oraş, în 1675, Thevenot le-a dat câteva boabe prietenilor săi, printre care era şi De la Croix. Oricum, popularizarea masivă a acestei băuturi în Paris urma să apară. În 1669, Soleiman Aggha, ambasadorul sultanului Mehment al IV-lea, a sosit la Paris împreună cu anturajul său, aducând cu el şi o mare cantitate de boabe de cafea. Nu numai că şi-au servit oaspeţii englezi şi francezi cu cafea, dar au oferit boabe de cafea chiar şi curţii regale. În perioada iulie 1669 – mai 1670, ambasadorul a reuşit să introducă obiceiul băutului cafelei în societatea pariziană.

Austria

Prima cafenea autentică din Austria a fost deschisă la Viena, în 1683, după Asediul Vienei, folosind proviziile obţinute ca pradă de la turcii învinşi. Ofiţerul care a primit boabele de cafea, militarul polonez de origine ucrainiană Jerzy Franciszek Kulczycki, a deschis cafeneaua şi a popularizat obiceiul de a adăuga zahăr şi lapte cafelei. Până de curând, acest lucru se celebra în cafenelele vieneze prin expunerea portretului lui Kulczycki la fereastră. Melange este cafeaua vieneza tipică, ce vine amestecată cu lapte cald înspumat şi un pahar cu apă alături.

Olanda

Cursa dintre europeni de a aduce arbori de cafea sau boabe a fost câştigată de olandezi, la sfârşitul secolului 17, când aceştia s-au aliat cu băştinaşii din Kerala împotriva portughezilor şi au adus câţiva arbori întregi de cafea din Malabar în Olanda, unde îi creşteau în sere. Olandezii au început să cultive arbori de cafea în forturile lor din Malabar (India) şi în 1699 au dus câţiva în Batavia (Java), unde este astăzi Indonezia.

În căţiva ani, coloniile olandeze (Java în Asia, Surinam în America), au devenit principalii producători de cafea pentru Europa.

Vending Inside