Problemele industriei de vending

Problemele industriei de vending

Problemele industriei de vending nu sunt de ieri de azi și nu sunt doar ale unora, sunt ale noastre, ale industriei și fără identificarea, dezbaterea și punerea lor pe tapet, nu vom face decât să aruncăm sub preș mizeria, făcându-ne că am rezolvat subiectele.

De foarte multă vreme auzim că una din cele mai importante probleme ale industriei noastre este „concurența neloială”, referirea se face aici la jucătorii din piața de profil pentru care înregistrarea diverselor documente justificative în contabilitate este „opțională”. Multe companii de acest gen sunt firme mici, care operează un număr mic de aparate, care s-au apucat de vending din „greșeală” sau care au auzit de la alții că acest domeniu ar fi un „El Dorado” pe timp de criză. Acești mici operatori au mare parte a veniturilor neînregistrate, au costuri mici de operare, nu respectă aproape nici un standard în operare, inclusiv la nivelul de sănătate și igienă ce trebuie oferit consumatorului.

Cât privește organismele de control ale statului, acestea nu pot face nimic pentru a stăvili avalanșa de micro-companii care rod din avuția statului pentru că numărul angajaților din sistemul bugetar a scăzut, inclusiv din aparatul de control și supervizare, iar gama de probleme cu care se confruntă aceștia este atât de mare, iar evaziunea și neregulile au cuprins aproape toate palierele economice și sociale, astfel încât aceste firme apar și dispar, creează nemulțumiri în rândul industriei și stau ca niște „căpuse” pe trupul unei economii care este pe perfuzii de cel puțin 3 ani încoace. Problema este că pe termen scurt aceste societăți comerciale ce activează în condiții de neloialitate creează operatorilor corecți un disconfort, o pierdere de venituri și de clienți ce omoară piața încetul cu încetul.

Pe de o parte avem companii ce operează corect, plătesc taxe la stat și au o mulțime de angajați, iar pe de altă parte există aceste firme ce operează incorect/neloial ce erodează atât statul cât și celelalte companii private și aduc în piață produse și servicii de proastă calitate, dar ieftine și în loc să educăm clientul să achiziționeze un produs/serviciu de calitate ajungem să-l vedem împins către o zonă îndoielnică, nedorită, dând vina doar pe lipsa banilor și pe criza economică.

Un alt ghimpe în coasta dezvoltării sectorului nostru, dar pe zona de cafea și băuturi calde este scăderea simțitoare a rulajelor, lucru datorat în special prețului menținut la o cotație inexplicabil de mică pentru unii actori din piața de vending de băuturi calde. Numărul cumpărătorilor a scăzut mai ales în locațiile interne, provocând pierderi la nivelul veniturilor companiilor de vending. Cu toate acestea, reacția firmelor nu a fost cea de a ridica prețul per porție, cum ne-am fi așteptat ci a fost invers și anume o stagnare și chiar o scădere a acestuia. Acest lucru se datorează strategiei unora de a acapara cote de piață importante cu riscul unor pierderi asumate în zona câștigurilor. Aceste companii își fac un calcul simplu: dacă rezistă încă un an doi pe piață (până trece criza) la o cotă de piață constant în creștere, atunci după ce trece această perioadă grea își fac calcule că ar putea crește prețurile la produsele și serviciile lor fără să-și erodeze dramatic cota de piață câștigată anterior.

Alții nu se gândesc neapărat la câștig cât la posibilitatea de a-și asigura măcar plata regiei, a cheltuielilor curente și a leasingului pe automat, renunțând parțial/total la profit în favoarea unei liniști financiare minimale, având în vedere că automatele achiziționate în leasing, cu plata în rate sau pe credit, cu preț unitar de câteva mii de euro trebuie să fie amortizate în 4-5 ani. Iar în cazul în care o firmă ajunge să piardă puternic din locații, ea nu va putea asigura plata cheltuielilor menționate mai sus și mai cu seamă a leasingurilor, ceea ce ar dezechilibra-o financiar și strategic iremediabil. Atunci renunță la profit în favoarea încasărilor. Dar acest calcul este unul primejdios pentru piață pe termen mediu și lung, pentru că favorizează „dictatura” proprietarilor de locații și menținerea prețurilor la un nivel extrem de jos cu repercusiuni asupra calității serviciilor și produselor la consumatorul final. Firmele de vending vor renunța la angajări, chiar vor da oameni afară, de asemenea, vor renunța la a mai întreține corespunzător aparatele sau vor folosi în interiorul automatelor produse de refil ieftine și de o calitate îndoielinică…într-un cuvânt vor renunța la calitate în favoarea supraviețuirii.

Altă problemă cu care se confruntă acest sector al vendingului este creșterea prețurilor la materiile prime de refil cum ar fi: cafeaua, zahărul și cacao…Cea mai mare scumpire a fost înregistrată la zahăr. Rapoarte interne, dar și internaționale relevând că recolte din mai multe părți ale lumii, în special din Asia, America de Sud, dar și Australia au fost afectate de îngheț sau inundații ceea ce a condus la creșterea internațională a prețului acestui produs de refil, inclusiv în România, cu toate că țara noastră beneficiază de recolte constant bune de sfeclă de zahăr aproape în fiecare an și te-ai gândi că ar putea să nu reacționeze așa de ușor la fluctuațiile pieței internaționale.

Prețul cafelei este influențat mult de producția braziliană de cafea, iar anul acesta s-a înregistrat una din cele mai mari cotații de preț la cafea din ultimii 30 de ani, după ce cel mai mare exportator de cafea de pe glob a înregistrat pierderi însemnate la recoltă din cauza condițiilor meteorologice nefavorabile. Coroborând creșterea consumului și a cererii de cafea pe piața internațională cu creșterea demografică crescândă la nivel mondial s-a ajuns ca prețurile la cafea să se ridice simțitor. Cum prețurile se fac la bursele internaționale, operatorii și procesatorii interni nu au ce face și trebuie să se ralieze la condițiile pieței…

Mulți jucători din piața de vending se plâng de facturi neplătite în relația cu furnizorii fie că sunt de stat sau privați. Problemele cele mai mari le-am identificat în special în relația cu societățile de stat. Mulți acuză statul că nu organizează licitațiile transparent și corect, pe de o parte, iar pe de altă parte arată către teancul de facturi neplătite și care creează probleme în cash-flow-ul companiilor de vending, lucru care apoi se repercutează asupra indicatorilor financiari și pot conduce la concedieri și la blocarea parțială sau totală a activității.

De „războiul” continuu dintre mașini noi vs. second hand am mai discutat și în edițiile trecute și țin să-l reamintesc pe scurt. Deficiențele alegerii unui raport dezechilibrat în mixul de mașini în favoarea celor second hand poate conduce la probleme atât pentru acele companii de vending care operează pe această formulă, dar mai ales afectează prestația serviciului în fața consumatorului final. Dacă firmele ajung să aibă probleme legate în special de întreținerea și service-ul unui parc „obosit” de aparate, care necesită veșnice reparații și care afectează balanța între venituri și cheltuieli, la consumatorul final problemele pot fi iremediabile și conduc la degradarea serviciului de vending către acesta, existând șanse crescânde ca o mulțime de clienți să se plangă de calitatea produselor și serviciilor și în final să aleagă să consume din altă parte, lucru ce afectează în final bilanțul financiar al companiilor de vending.

O problemă foarte mare considerăm a fi sănătatea consumatorului și afectarea sa de către o igienă și curățire/întreținere precară a aparatului de vending. Aceste deficiențe în operare la nivelul sănătății, pornind de la nealimentarea aparatului cu apă din recipiente speciale, ci direct de la rețeaua de apă a orașului care poate conduce la apariția e-coli în produse și până la neigienizarea elementelor interne ale automatului sau manevrarea produselor de refil în condiții improprii va avea efecte devastatoare pe termen mediu și lung la nivelul pieței de vending dedicată alimentației. Neconștientizarea acestor efecte va afecta penetrarea vendingului în România și pe alte segmente de piață și va fi un pas înapoi în modernizarea societății. Reîntoarcerea la perioada în care produsele alimentare erau manevrate fără factori de protecție, când manipularea produselor se făcea prin atingerea directă a acestora ar fi un dezastru, dar nu imposibilă…

Nevoia de standardizare la nivelul calității produselor și serviciilor oferite de o companie de vending este crescândă. Tot mai multă lume consideră că lipsa acesteia este o problemă majoră cu care se confruntă piața de vending. Ce se întamplă aici ca să se conducă lucrurile către o direcție cât de cât rezonabilă? Se vorbește mult și se face puțin. Sunt încercări timide de asociere și de dialog în această direcție, dar cei care vor asta sunt ori prea puțini, ori nu reușesc să se susțină reciproc în demararea și implementarea cu succes a acestor standarde. Să sperăm că în viitoarea formă de asociere a societăților comerciale din această piață se va lua în discuție și această temă, pentru că dacă nu dai tonul unor schimbări și a unor norme/normative/standarde în domeniu, vendingul românesc va avea de suferit atât în zona furnizorului de vending, care devine astfel unul neinteresat de progres, dar mai cu seamă în zona consumatorului/utilizatorului/beneficiarului de vending. Iar România nu este țara în care clientul să „tragă de mânecă” furnizorul, ba dimpotrivă acesta din urmă trebuie să-și creeze singur piață pentru idei și produse noi de vending și nu viceversa…cel puțin pentru moment.

Problemele industriei de vending nu se opresc aici, le vom mai analiza și în edițiile următoare pentru că fără conștientizarea lor, piața de profil nu va avea puterea de a merge înainte și se va chinui doar să se mai cârpească pe ici pe colo…prin „locurile esențiale”.

editare

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


*