Vending Inside îți prezintă o altă zi de viață în arhipelagul japonez înconjurat, dar și îndrăgostit, de mașini.

Japonia, bineînțeles!

Am luat legătura cu o prietenă care trăiește în Japonia. Plec la Osaka în această după-amiază pentru a o întâlni. Nu ne-am văzut de ani de zile și îmi fac griji pentru cadoul pe care nu i l-am cumpărat încă. Sunt în Tokyo în stația Shinjuku de unde îmi rezolv foarte simplu prima parte a problemei: un automat de flori mi se arată într-unul din colțurile peronului. Aleg ceva cu o coloristică exotică; habar n-am cum se cheamă, dar arată bine și fresh. Fac alegerea buchetului și achit cu cardul; mi s-a părut mai simplu. Apoi se deschide o trapă de unde îmi ridic florile; e cam răcoare aici. Uau, ce comod a fost!

Nu vă mai povestesc cât de ușor a fost să-mi găsesc și să-mi achit biletul de tren și, de asemenea, să-mi ofer un mic dejun consistent de la automatele de vending din sala de așteptare…
Pentru că am venit devreme și nu-mi place să pierd vremea mi-am zis că poate n-ar fi rău să îi iau un mic cadou ca o atenție prietenei mele, cum prin zonă era un “corner Sephora” cu “de toate” am decis să-mi iau acest stres de pe cap. Ce cadou poate fi mai sigur la o femeie decât un parfum scump și o trusă de cosmetice șic. Așa că m-am așezat la coadă (căci, se pare, nu eram singurul doritor) și am studiat meniul digital cu produsele aflate în interiorul aparatului (informațiile fiind prezentate și în engleză). Gata, am scăpat și de stresul ăsta. Acum nu mai trebuie decât să mă urc în tren la ora stabilită (aici punctualitatea o au toți în sange).

Însă o dată ajuns la destinație, am simțit câteva picături de ploaie pe față; nu m-am așteptat la asta. Umbrela nu o pregătisem printre bagaje, așa că trebuia să mă descurc rapid la fața locului…Nu mică mi-a fost mirarea când am zărit pe o stradă din apropierea gării un aparat de vending ce vindea…umbrele. Sunt în Japonia, bineînțeles! Ulterior mi s-a spus că începuse sezonul ploios în insulele nipone.

Mi-am sunat prietena, am primit indicațiile necesare legate de locul de întâlnire, dar am înțeles de la ea că locul cu pricina este un restaurant cu fițe unde ținuta este obligatorie. Să stau să alerg prin magazine mi-am zis că nu e timp, așa că m-am gândit să asortez cămășii albe pe care o îmbrăcasem (ce inspirat am fost!) o cravată sau un papion. Așa cred că aș salva situația. Plin de încredere am luat-o pe jos pe străzile Osakăi și la o intersecție am răsuflat ușurat: un automat ce vindea printre altele baterii, aparate de ras și alte lucruri bărbătești, deținea pe spiralele sale și…cravate; mai multe modele. Perfect!

Am ajuns și la localul cu pricina. E totul atât de japonez și aici. Toată lumea e atentă cu tine și se înclină respectuoasă în semn de salut. Uite-o și pe prietena mea. Arată neschimbată. O fi de la lipsa de griji sau…nu mai contează. Important e că ne-am revăzut.
(va urma)