Istoria Aparatelor de Vending (XIII)

Istoria Aparatelor de Vending (XIII)

Au fost oameni care au influențat în mod decisiv și consistent Istoria Vendingului în lume. Una dintre aceste personalități care au marcat cu geniul lor istoria automatelor este Max Sielaff. Aceasta este povestea sa și a companiei sale.

Prima parte

1886

Inginerul Max Sielaff a proiectat o gamă largă de produse inovatoare, printre acestea numărându-se și primul aparat de vending, din 1886. Pe 9 iunie 1887, Max Sielaff a primit brevetul cu Nr. 43055 de la Biroul Imperial de Brevetare, pentru un “aparat automat de vânzări”, după aceasta, compania acestuia, s-a specializat din ce în ce mai mult în producţia de aparate de vending, cântare de baie, dinamometre şi alte aparate. Adresa fabricii era Zionskirchstr. 29, Districtul de Est din Berlin.

Aparatul de vending brevetat îndeplinea toate cerinţele pentru utilizarea practică. Putea fi folosit pentru a vinde diferite produse; verificatorul de monede al acestuia era fiabil. Acesta a fost începutul succesului aparatelor de vending în Germania, precum şi în Europa şi în lume.

1888

Împreună cu Theodor Bermann, care lucra metale la cald în Gaggenau/Baden, Sielaff a dezvoltat primele aparate de vending pentru cofetărie, în numele producătorului de ciocolată din Cologne, Ludwig Stollwerck. La începutul anilor 1890, Stollwerck avea peste 10.000 de aparate de vending în Germania.

1894

Stollwerck împreună cu Max Sielaff și Bergmann, au fondat compania germană de aparate de vending (“Deutsche Automatengesellschaft – DAG”), care în curând dobândea importanţă internaţională. Cu “Patentul Sielaff” monedele erau, pentru prima dată, verificate cu succes cu privire la autenticitatea şi integralitatea sumei de plată.

1895

Primele aparate de vending fiabile ce comercializau produse lichide au fost construite de Max Sielaff. Rezultatul a fost “Buffet” şi, în final, “Restaurant”. Toate acestea distribuiau automat băuturi, chiar și lapte, cacao și apă minerală. Apogeul acestui aparat de vending a fost “vending machine restaurant” (aparatele de vending tip restaurant) proiectat pe baza conceptului lui Max Sielaff, și care, în afară de băuturi, punea la dispoziție, de asemenea, mese calde şi reci, în schimbul unor monede ce se introduceau în aparat. DAG a prezentat pentru prima dată publicului aceste noi aparate de vending tip restaurant, în 1896, la expoziţia industrială de la Berlin. Acestea au fost de senzație. În anii următori, aparatele de vending de tip restaurant au fost instalate și la expozițiile din Leipzig şi Bruxelles. În Bruxelles, Sielaff a primit o medalie de aur pentru acest lucru.

1905

În directoratul Berlinului din 1905, este enumerată gama de atunci a activităților fabricii Sielaff Maschinenfabrik, ce se afla în cartierul berlinez, Moabit, Spenerstr. 23. Terenul fabricii a fost prelungit până la Stada Paulstraße. În acest moment, erau deja în funcţiune peste 30.000 de aparate, produse şi echipamente de vending sub patentul “Sielaff”. Terenul acestei fabrici a fost cumpărat de AEG.

1925

Facilitatea de producţie a fost mutată în Ziegranstr. 21-31, în cartierul Neukölln. Un mare incendiu a distrus frumoasa și moderna fabrică nou proiectată cu numeroase ferestre de sticlă. A fost reconstruită pe acelaşi amplasament, unde există și o linie de cale ferată şi o conexiune la Canalul Landwehr, în ziua de azi Schiffahrts-Canal. Compania care era o afacere de familie a rămas în acest loc și după moartea sa, în 1929.

1933

Noua fabrică din Ziegranstr. şi clădirile rezidenţiale au fost complet distruse în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Vechea fabrică din Spenerstr. a rămas neatinsă. În timpul Războiului Rece, aceasta a fost folosită de Crucea Roşie pe post de depozit pentru paturi, pături, medicamente, pansamente, tărgi, etc. Astăzi, în locul din Ziegranstrasse (fabrica nouă) se află renumitul Hotel ESTREL, iar pe Spenerstr. 23 (vechea fabrică) şi 31 (casa) au fost construite clădiri de locuit.

1940

Administrația fabricii Maschinenfabrik Sielaff s-a mutat înapoi în oraş. Adresa noii locaţii a companiei a fost până în 1951: Berlin C, Keibelstr. 11, lângă Alexanderplatz.

1948 – 1949

Primele pregătiri de revitalizare a societăţii în oraşul Franconian, Herrieden, erau deja în curs de desfăşurare. Acesta trebuia să se bazeze în special pe repararea de aparatelor de vending Stollwerck. Pe 15 octombrie 1949, compania a fost oficial reformată ca “GbR” (companie constituită în temeiul dreptului civil) în Herrieden, de către primarul și administratorul districtului de atunci, Fritz Baumgärtner, precum şi de Johannes Marohn şi Edmund Sielaff – aceeaşi persoană cu inginerul Edmund Sielaff, care a trăit în Neukölln până în 1943. Edmund Sielaff a fost fiul fratelui lui Max Sielaff, care a murit foarte devreme, iar Edmund, a locuit până la logodna sa, cu familia lui Max Sielaff. În timpul primilor ani, compania a funcționat în centrul oraşului Herrieden. Cei trei acționari au împărţit activitatea în dezvoltare, producţie şi activităţi comerciale.

1950 – 1951

Aparate de vending cu sertar R6 au fost proiectate până la criza coreeană; compania a fost schimbată în forma unui OHG (parteneriat general) în 1951 (actul constitutiv având data de 3/2/1951).

1954

Se crează primul aparat de vending cu țigări, lucru care aduce cu sine succesul pe piaţă al companiei. Până în 2007, numai în Germania de Vest existau aproximativ 400.000 de aparate.

1955

Acţionarul Edmund Sielaff a părăsit compania din motive personale, iar domnii Baumgärtner şi Marohn au continuat să administreze compania pe cont propriu.

1956 – 1958

Până în această perioadă, compania a continuat lucrul la sediul lui Fritz Baumgärtner. Prima clădire a fost construită în 1957, pe locația prezentă a acesteia, din Münchener Str. 20, Herrieden, care a fost extinsă şi prima clădire a fabricii ce a fost ridicată în 1958. În acest timp (1956), a fost dezvoltată seria S (unități cu axuri multiple pentru ţigări).

1960

Următorul proiect de construcție a însemnat o a doua clădire de producţie şi o clădire a administrației.

1961

A început producția de aparate de vending universale (UNI) cu 5 selecţii, unităţi montate în perete sau în podea. În 1961, a fost proiectat un aparat de vending cu clapă (K7/K10), cu 7/10 selecţii, 1 produs per selecţie, care s-a construit până în 1968.

1962

A fost produs primul aparat de vending pentru apă, cu 6 clape, dar pentru moment, tot fără răcire (F60).

1963

Se realizează optimizarea aparatului de vending prin instalarea frigiderului de răcire (FK60).

1966

S-a produs un aparat de vending cu 10 clape (FK 150). Sielaff a înregistrat un mare succes în afaceri, astfel încât a putut fi construită clădirea cu numărul 3, care extindea facilitățile de producție cu mulți metrii pătrați.

Vending Inside

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


*