Efecte ale Ordonanței de urgență nr.74/2018 asupra importatorilor, producătorilor și distribuitorilor de Laurențiu Neacșu Ordonanța de urgență nr. 74/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 211/2011 privind regimul deșeurilor, a...

Reciclarea încotro?

Efecte ale Ordonanței de urgență nr.74/2018 asupra importatorilor, producătorilor și distribuitorilor

de Laurențiu Neacșu

Ordonanța de urgență nr. 74/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 211/2011 privind regimul deșeurilor, a Legii nr. 249/2015 privind modalitatea de gestionare a ambalajelor și a deșeurilor de ambalaje și a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, apărută în Monitorul Oficial din 19 iulie 2018, modifică semnificativ raporturile comerciale și activitatea actorilor economici responsabili pentru managamentul deșeurilor de ambalaje. Deși regulile jocului se schimbă pentru toți – generatori, colectori, organisme de transfer de responsabilitate (OTR), reciclatori -  vom prezenta aici aspectele relevante pentru capătul inițial al lanțului, anume generatorii de deșeuri de ambalaje: producătorii, importatorii și distribuitorii de produse ambalate pe piața din România.

Cea mai semnificativă modificare – cu intrare în vigoare la 1 ianuarie 2019 – constă în eliminarea valorificării individuale ca posibilitate de atingere a obiectivelor de reciclare. Chiar dacă valorificarea individuală este permisă în continuare exclusiv pentru deșeurile de ambalaje provenite din activitatea proprie, aceasta este o facilitate mascată oferită producătorilor/importatorilor care sunt retaileri în magazinele proprii – pe scurt, marile lanțuri de retail. Credem acest lucru pentru că doar aceștia îndeplinesc condițiile prin care pot să își controleze/recupereze ambalajele primare, secundare și terțiare din momentul importului produselor și până la predarea acestora către consumator. Altfel, pentru marea masă a producătorilor și importatorilor această opțiune – valorificarea deșeurilor provenite din activitatea proprie – este cvasiinutilă.

În același timp, această modificare va forța generatorii de deșeuri să adere la un OTR sau să constituie unul, în caz contrar aceștia fiind obligați să plătească direct Administrației Fondului de Mediu (A.F.M.). Un aspect important în această stare de fapt, pe care se pare că legiuitorul l-a neglijat, este că OTR-urile nu sunt obligate să accepte clienți. Ele trebuie doar să gestioneze o anumită cantitate de deșeuri. Dacă până la apariția Legii nr.249/2015 OTR-urile nu puteau refuza clienții, acum și în viitor se poate întâmpla ca diverși operatori economici să rămână pe dinafara OTR-urilor. În acest caz, Statul nu îi lasă să se descurce singuri, ci îi forțează fie să se asociaze, fie să plătească la A.F.M. un cost care de la 1 ianuarie 2019 va fi de 2 RON x 0,65 = 1,3 RON/Kg de deșeu de ambalaj pus pe piață. Pentru cei care plăteau până acum direct la A.F.M. variația este minoră (de 0,1 RON/kg), pe când cei care își gestionau singuri valorificarea vor fi forțați astfel să scoată din buzunar aproape dublu pentru carton, plastic și mai mult decât dublu pentru lemn.

Constituirea OTR-ului presupune o asociere care – în baza aceleiași O.U.G. nr. 74/2018 – nu este foarte complicată și nici foarte costisitoare. Dificultatea rezidă în asigurarea unui portofoliu de colectori/reciclatori performanți și în administrarea corectă a activității în perspectivă. La o primă vedere, constituirea unui OTR este o soluție preferabilă alinierii la un OTR deja existent. Motivul principal ar fi că OTR-ul respectiv este îndreptățit prin lege să influențeze relațiile comerciale ale generatorului de deșeuri. Astfel, OTR-urile vor desemna (conform art.20 al.4 lit.b a Legii nr. 249/2015 privind modalitatea de gestionare a ambalajelor și a deșeurilor de ambalaje actualizate prin O.U.G. nr. 74/2018) anumiți colectori care să preia deșeurile de ambalaje în vederea valorificării. Iar orice agent economic “desemnat”, cu un asemenea avantaj competitiv, va fructifica acest avantaj printr-un preț mai mare. Altfel spus, pentru a-și valorifica deșeurile de ambalaje generate de activitatea proprie, un generator va trebui să le predea la prețul dictat de colectorul desemnat. Altfel, deșeurile lui de ambalaje nu vor conta în ecuația reciclării.

Valorificarea va fi și mai scumpă, deoarece intervin cantitățile de deșeuri pe care legea obligă OTR-urile să le achiziționeze de la stațiile de sortare sau de la Asociațiile de dezvoltare intracomunitară (ADI). Pentru aceste cantități va fi specificat doar un preț minim de către Autoritatea Națională de Reglementare pentru Servicii Comunitare, fără nici o legătură cu prețul construit pe piața liberă, determinat de cerere și ofertă. Bineînțeles că toate aceste costuri suplimentare vor fi suportate de producători/importatori prin tarifele majorate de preluare a responsabilității.

Mai departe, aceste tarife vor fi majorate și ca urmare a creșterii țintelor de valorificare pentru fiecare fracție – dar și pe global, de la 60% la 65% – așa cum este prevăzut în Anexa nr.5 a O.UG. nr.74/2018. Aceasta vine ca urmare a transpunerii directivelor Uniunii Europene, care mai prevăd că țintele vor crește gradual până la 2030.

Cu privire la Anexa nr.5, un detaliu relevant este dispariția obiectivului de valorificare a PET-ului ca fracție separată. Acest material până în prezent avea o țintă de 55%, dar de la 1 ianuarie 2019 a fost inclus în “materiale plastice” cu o țintă de reciclare de 45%. Probabil că industria producătoare de băuturi carbogazoase a avut un cuvânt de spus…

Un aspect important, apărut în premieră în O.U.G. nr.74/2018, este că distribuitorii nu mai pot contracta produse pentru care importatorii/producătorii nu sunt înscriși pe lista menționată la art.16 din Legea nr.249/2015. Această prevedere lovește puternic în micii importatori care evită de multe ori declararea deșeurilor de ambalaje introduse pe piață, care au cantități mici, și care ar presupune un efort suplimentar din partea autorităților de control. De regula distribuitorii sunt companii mai mari, mai stabile mai ușor de urmărit și executat în cazul unor amenzi.

În concluzie, noua reglementare va produce o scumpire semnificativă a reciclării, stabilind în același timp un flux de circulație a banilor care nu se supune economiei libere, concurențiale. Modificarea s-a dorit o aliniere la politica Uniunii Europene și își atinge, în mare parte, scopul. Dar cu ce costuri? Micii reciclatori/colectori vor fi scoși din joc pur si simplu pentru că nici unui beneficiar (O.T.R.) nu îi convine sa lucreze cu prea mulți furnizori. Micii colectori ca și generatorii de deșeuri de ambalaje vor fi la mâna colectorilor „desemnați”, care vor fi la mâna OTR-urilor, care vor fi tributare autorităților locale sau delegaților acestora.

În acest context, în care tariful de reciclare crește, nu avem nici o garanție că reciclarea deșeurilor de ambalaje va fi îmbunatățită. Astfel, urmare a incapacității de asociere a operatorilor economici, cel mai probabil, singurul câștigător al acestei schimbări va fi Statul, prin A.F.M. și autoritățile locale.