Ce e nou pe piața cafelei? (partea a 2-a)

Ce e nou pe piața cafelei? (partea a 2-a)

Raportul de dezvoltare a Organizației Internaționale a Cafelei 2019

Raportul de dezvoltare a sectorului cafelei 2019 (CDR19) este primul număr al noii publicații economice emblematice a ICO, „Creșterea prosperității: viabilitatea economică în calitate de catalizator pentru un sector sustenabil al cafelei”.

Raportul din acest an – ce oferă o analiză bazată pe dialogul structurat la nivel de sector, proces inițiat de ICO (Organizația Internațională a Cafelei) ca parte a implementării Rezoluției 465 – prezintă o analiză aprofundată a cauzelor și a impactului la nivelul prețurilor la cafea și la nivelul volatilității acestora. Acesta conține o evaluare independentă a 50 de acțiuni posibile pentru a rezolva provocările economice și pentru a favoriza sustenabilitatea pe termen lung a sectorului cafelei.

Acest prim Raport de dezvoltare a sectorului cafelei se bazează pe analiza datelor ICO și pe informațiile din surse externe și încearcă să ofere un cadru care să surprindă natura complexă a pieței cafelei. Acesta vine în completarea altor studii ICO și se bazează pe rezultatele dialogului structurat la nivel de sector, în care 80 de experți și 2.000 de participanți au fost implicați în cinci evenimente consultative organizate de ICO la Nairobi, în orașul New York, în cadrul Națiunilor Unite, la Roma la EXCO Development Expo și la Comisia Europeană de la Bruxelles.

Prin analize cantitative riguroase, se examinează relația dintre fermele de cafea și indicatorii socio-economici, precum sărăcia și siguranța produselor alimentare. Soluțiile identificate încearcă să abordeze nivelul scăzut și volatilitatea prețurilor pentru a îndeplini obiectivele pe termen lung privind sustenabilitatea, stabilite în Agenda de Dezvoltare Durabilă a ONU 2030.

Rezoluția 465 a Organizației Internaționale a Cafelei

La cea de-a 122-a sesiune din septembrie 2018 de la Londra, Consiliul Internațional al Cafelei a adoptat Rezoluția 465 „Nivelurile prețurilor la cafea” urmărind să abordeze impactul prețurilor scăzute asupra condițiilor de viață ale fermierilor de cafea. Această rezoluție oferă Organizației un mandat puternic pentru a răspunde în mod coordonat și integrat nivelului actual al prețurilor la cafea, inclusiv să inițieze un dialog la nivelul întregului sector care să angajeze toți participanții lanțului valoric, precum și comunitatea internațională, într-o acțiune colectivă. Alte domenii includ luarea de măsuri pentru promovarea consumului de cafea și sensibilizarea consumatorilor cu privire la realitatea economică a fermierilor de cafea.

Importanța economică a cafelei în țările producătoare

Cafeaua este cultivată și procesată în peste 70 de țări. „Centura” zonelor unde se produce cafea este delimitată de tropicele Capricornului și Racului. Cele două categorii de cafea produse comercial sunt Arabica (Coffea arabica) și Robusta (Coffea canephora). Primele 5 țări producătoare de cafea acoperă mai mult de 70% din producția globală. Brazilia este producătorul principal, cu o producție medie anuală de 53 de milioane de saci de 60 de kg în anii de cafea între anii 2013/14 și 2018/19, urmată de Vietnam (28 de milioane de saci), Columbia (14 milioane de saci), Indonezia (12 milioane de saci) și Etiopia (7 milioane de saci). Țările producătoare de cafea au o clasificare preponderentă a valorilor economice și sociale de dezvoltare, 18 din 44 de membri exportatori ai ICO încadrându-se în categoria țărilor cele mai puțin dezvoltate. Aceste țări se caracterizează printr-un PIB pe cap de locuitor scăzut și rămân în urmă în ceea ce privește valorile indicelui de dezvoltare umană (HDI). Aproximativ 20% din țările producătoare de cafea înregistrează un HDI scăzut (<0,5), comparativ cu 4% din țările care nu produc cafea.

Cafeaua rămâne principalul produs exportat

În ultimele două decenii, producția globală de cafea Arabica și Robusta combinate a crescut cu 65%, ajungându-se de la o medie de 95 de milioane de saci (de 60 kg) produși la mijlocul anilor ’90  la o medie de 157 de milioane de saci în perioada 2014-2018. În timp ce cafeaua rămâne o marfă de export, dihotomia tradițională a țărilor producătoare care exportă cafea și a țărilor importatoare care consumă cafea este tot mai contestată. În ultimele două decenii, consumul intern în țările producătoare a crescut într-un ritm mai rapid decât consumul pe piețele de export. Drept urmare, procentul exporturilor în producția globală a scăzut de la 76% la 72%.

Producția globală de cafea a crescut de la 95 de milioane de saci la mijlocul anilor ’90 la 157 de milioane de saci în perioada 2014-2018.

Ca marfă de export, cafeaua realizează venituri importante în valută în valoare totală de 20 miliarde de dolari la nivel global în 2017/18. Ponderea cafelei în totalul exporturilor de mărfuri variază în funcție de țară. Astăzi, Brazilia, Vietnam și Columbia, cele mai mari trei țări producătoare de cafea, arată o dependență relativ redusă de cafea, cu o pondere a exporturilor totale de 3%, 2% și, respectiv, 6% în PIB-ul lor. La unii producători de talie medie, precum Honduras și Etiopia, această pondere depășește 20%. Alți producători mai mici, precum Uganda, Rwanda și Burundi, depind, de asemenea, foarte mult de exporturile de cafea. În general, țările cu o mare dependență de cafea se încadrează în categoria țărilor cu venituri medii spre mici și mici. Lipsa diversificării economice și dependența de cafea expune țările la riscuri semnificative pe piața de mărfuri (UNCTAD – Conferința Națiunilor Unite pentru Comerț și Dezvoltare 2019). La nivel macro, fluctuațiile fluxurilor de capital, rezultate în urma modificărilor prețurilor mărfurilor, pot afecta echilibrul dintre plăți și veniturile publice ale țărilor. Prin urmare, volatilitatea piețelor de mărfuri poate afecta direct stabilitatea fiscală a guvernului și domeniul de aplicare al cheltuielilor publice. La nivel micro, imprevizibilitatea prețurilor internaționale extrem de volatile face dificilă planificarea financiară pentru gospodăriile rurale și producătorii agricoli (UNCTAD, 2017). O scădere a prețurilor internaționale pentru culturile de export poate duce la dificultăți financiare pentru gospodăriile agricole – majoritatea dintre acestea fiind proprietăți mici – din cauza lipsei de economii și a accesului limitat la finanțare.

Sursa: www.internationalcoffeecouncil.org

editare

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


*