În episodul de astăzi ne oprim asupra câtorva aspecte netratate încă în serialul nostru: servirea cafelei, nes-ul, vânzarea și distribuția, tranzacționarea și comerțul pe bază de reciprocitate (fair trade). Servirea...

Povestea Cafelei 11

În episodul de astăzi ne oprim asupra câtorva aspecte netratate încă în serialul nostru: servirea cafelei, nes-ul, vânzarea și distribuția, tranzacționarea și comerțul pe bază de reciprocitate (fair trade).

Servirea cafelei
Odată preparată, cafeaua poate fi servită în variate feluri. Fie ea preparată prin picurare, la filtru, sau cu cafetierele de tip francez, cafeaua poate fi servită ca white coffee (albă) cu produse din lapte cum ar fi frișca sau laptele dulce, sau ca black coffee (neagră) adică fără a se adăuga astfel de produse. Aceasta poate fi îndulcită cu zahăr sau îndulcitor artificial. Atunci când se servește rece, poartă numele de ice coffee.
Cafeaua de tip espresso are o gamă largă de variante de prezentare. În cea mai simplă formă a sa, espresso se servește singur ca shot sau cu adaos de apă caldă, numită și Caffè Americano. Opusul acesteia, cafeaua lungă neagră, este preparată turnând espresso în apă, astfel crema se păstrează, spre deosebire de Caffè Americano. Laptele se adaugă în espresso în diferite forme: aburii de lapte prepară un caffè latte, porții egale de aburi de lapte și spumă de lapte prepară un cappuccino, iar o cantitate mare de spumă fierbinte de lapte rezultă un caffè macchiato. Folosirea aburilor de lapte pentru a alcătui diverse modele cum ar fi inimioare sau frunze de stejar se numește latte art.
În cafea se pot încorpora de asemenea și băuturi alcoolice, spre exemplu, sortimentul Irish coffee (cafea irlandeză) conține whiskey, și formează baza de lichioruri de cafea cu alcool cum ar fi Kahlúa, și Tia Maria. Cafeaua se mai folosește și în procesul de preparare a unor tipuri de bere neagră, cum ar fi berea brună sau berea neagră englezească.

Nes-ul
Un număr de astfel de produse se vând datorită comodității consumatorilor care nu doresc să își pregătească singuri cafeaua.
Nesul este uscat în praf solubil sau liofilizat în granule, care pot fi repede dizolvate în apă fierbinte. Inventat iniţial în anul 1907, a câştigat rapid în popularitate în multe ţări în perioada postbelică. Mulţi consumatori au considerat că ușurința de pregătire a unei ceşti de nes compensează gustul acestuia, perceput ca fiind inferior cafelei obișnuite. În paralel (şi completând) creşterea rapidă a consumului de nes, a apărut aparatul de vending cu cafea, inventat în anul1947 şi care s-a înmulţit apoi rapid în timpul anilor 1950.
Cafeaua la cutie este de mulţi ani populară în ţările din Asia, în special în China, Japonia, Coreea de Sud și Taiwan. Aparatele de vending vând de obicei cafea la cutie cu diferite arome, preparată asemenea cafelei normale sau prin picurare, disponibilă atât fierbinte cât şi rece. Magazinele Japoneze alimentare au, de asemenea, o largă disponibilitate de băuturi de cafea îmbuteliată, care sunt de obicei uşor îndulcite şi pre-amestecate cu lapte. Concentratele lichide de cafea sunt uneori folosite în cazul instituţiilor mari unde trebuie să se producă în acelaşi timp o cantitate mare de cafea pentru mii de oameni. Aceasta este descrisă ca având o aromă la fel de bună ca cea a sortimentului de cafea de calitate inferioară robusta, şi costul de producție per ceașcă este de aproximativ 10 cenți.

Vânzarea și distribuția
În Europa şi America de Nord cantitatea de cafea consumată în medie reprezintă aproximativ o treime din cea a apei de la robinet. După petrol, cafeaua este al doilea cel mai tranzacţionat produs din lume. În perioada 1998-2000 se produceau la nivel mondial, 6.7 milioane de tone metrice de cafea iar prognoza a crescut la şapte milioane de tone metrice anual, până după 2010.
Brazilia rămâne cel mari mare exportator de cafea, dar Vietnam și-a triplat exporturile în ultimii ani şi a devenit un producător important de boabe robusta. Indonezia este al treilea cel mai mare exportator de cafea per total şi cel mai mare producător de cafea arabica. Producția de cafea ecologică din Honduras este în creştere rapidă datorită climei şi a solului bogat de aici.

Tranzacționare
Cafeaua este cumpărată şi vândută de “prăjitori”, investitori și speculatori de preţ pe pieţele materiilor prime ca o marfă negociabilă. Cotele contractelor cu cafea Gradul 3 arabica sunt tranzacţionate pe New York Mercantile Exchange sub simbolul KC, cu livrări de contract ce apar în fiecare an în martie, mai, iulie, septembrie şi decembrie. Cafea este un exemplu de un produs care a fost sensibil la variații semnificative de preț în ceea ce privește cotele materiei prime.
Cotele contractelor pentru cafeaua robusta sunt tranzacţionate pe London International Financial Futures and Options Exchange, şi din anul 2007, pe Intercontinental Exchange New York. Cafeaua a fost descrisă de mulți, a doua cea mai tranzacţionată (legal) materie primă din lume.

Comerț pe bază de reciprocitate (fair trade)
Conceptul de comerţ pe bază de reciprocitate, care garantează cultivatorilor de cafea un preţ negociat înainte de recoltare, a început cu programul de etichetare din Olanda al Fundației Max Havelaar. În 2004, au fost comercializate pe bază de reciprocitate 24.222 tone metrice (din cele 7.050.000 produse la nivel mondial); în 2005, din 6.685.000 tone au fost comercializate pe bază de reciprocitate 33.991 tone, cu o creştere de la 0,34% la 0,51%. Un număr de studii de impact al comerţului pe bază de reciprocitate a demonstrat că acesta, are un impact pozitiv asupra comunităţilor care cultivă cafea. Cafeaua a fost încorporată în mişcarea de comerţ pe bază de reciprocitate din 1988, când s-a introdus în Olanda marca Max Havelaar. Prima cafea comercializată pe bază de reciprocitate, a fost rezultatul unui efort de a importa o cafea din Guatemala în Europa ca “Indio Solidarity Caffee” (solidaritatea cafelei).
De la fondarea organizaţilor de tipul celei numite Asociaţia Europeană de Comerţ pe Bază de Reciprocitate (1987), producţia şi consumul de cafea comercializată pe bază de reciprocitatea a crescut ca urmare a faptului că unele lanţuri locale şi naţionale de cafea au început să ofere alternative comerciale pe bază de reciprocitate. De exemplu, în aprilie 2000, după o campanie condusă de ani buni de către organizaţia drepturilor omului Global Exchange, Starbucks a decis să efectueze în magazinele sale comerţ de cafea pe bază de reciprocitate. Din septembrie 2009 toate băuturile Starbucks Espresso din Marea Britanie şi Irlanda sunt realizate cu cafea certificată Fairtrade şi Shared Planet.
Un studiu realizat în anul 2005 în Belgia, a concluzionat că regimul de cumpărare al consumatorilor nu este compatibil cu atitudinea lor pozitivă faţă de produsele etice. O medie de 46% dintre consumatorii europeni a pretins că este dispusă să plătească în mod substanţial mai mult pentru produsele etice, inclusiv pentru produsele de cafea comercializate pe bază de reciprocitate. Studiul a constatat că majoritatea participanților la studiu, și anume 27% dintre aceștia, nu a fost dispusă să plătească preţul corespunzător cafelei comercializate pe bază de reciprocitate.