Perspectivele industriei de vending în acest an de grație 2013 sunt nițel cam sumbre și nu ne ferim să spunem asta. Nu, n-o să stăm să-i plângem pe cei care...

Piața de Vending din România în 2013 (I)

Perspectivele industriei de vending în acest an de grație 2013 sunt nițel cam sumbre și nu ne ferim să spunem asta. Nu, n-o să stăm să-i plângem pe cei care fac bani din această afacere. Nu despre ei era vorba când prognozam o stare de lucruri nefavorabilă. Ne gândeam la fond și nu la formă, la conținutul problemei și nu ce scrie pe ambalaj.

De foarte mult timp avem senzația existenței mai multor lumi paralele în societatea românească. Noi și ei. Și ar mai fi o metaforă care să descrie starea de lucruri de la noi: ”câinii latră, caravana trece…”. Cam așa am putea descrie starea de fapt din industria noastră de vending la momentul prezent.

Și pentru a vorbi la concret, vom încerca să fim cât mai analitici în cele ce urmează.

Piața și actorii ei. Dacă David Hoskin, autorul Studiului de Piață EVA 2010-2011 arăta că în cele mai multe dintre ţările vest-europene, cotele de piaţă erau deţinute, în majoritate, de companiile mai mici, iată că România face excepție de la această regulă. La noi piața de vending este controlată de cei mari și puternici. Cei Mari controlează piața prin Cei Mici, iar aceștia sunt dependenți într-o mare măsură de ceea ce se întâmplă cu actorii principali. Își procură marfă de refill de la ei (au acces la un brand mai mult sau mai puțin cu notorietate), automatele tot de acolo le achiziționează și la prețuri și sisteme de finanțare avantajoase și în general beneficiază de condiții mai bune de business decât dacă s-ar apuca de capul lor de afacerea asta. Operatorii independenți și cu “cafeaua lor” sunt puțini și se descurcă cum poate fiecare. Unii apelează la un mix de aparate noi și second-hand, alții merg 90% pe SH-uri și foarte puțini (“excentricii”) își cumpără aparate noi. Oricum valoarea cotei lor de piață este insignifiantă în raport cu a celor Mari. Acest lucru se întâmplă indiferent de segmentul de piață pe care activează operatorul, fie că vorbim de domeniul băuturilor calde, al băuturilor reci, snacksurilor, ticketing, parking, kiosk, etc. Însă fenomenul se manifestă cu precădere pe zona vendingului așa-zis alimentar.

Ce e rău în asta? Practic, nimic. Nu e o acuzație care să fie adresată cuiva în mod special, ci este o stare de fapt pe care o constatăm. Așa funcționează lucrurile la noi.

Însă dacă piața ar avea pârghiile prin care să îmbunătățească mediul concurențial, să-l facă mai divers, să-l îndrepte către calitate și către educarea consumatorului atunci lucrurile ar sta mai bine pentru noi toți, atât pentru jucătorii de pe piață, cât și pentru clientul final – cel ce consumă un produs sau folosește un serviciu de vending. Altfel credem că cel care decide în vending în anul 2013 este furnizorul de produse și servicii și nu cel care beneficiază de asta, consumatorul. Acesta din urmă consumă ceea ce i se dă. Să lăsăm la o parte propaganda asta că omul de pe stradă are puterea de a schimba ceva. Nu, să nu fim ridicoli. Nu crede nimeni asta. Majoritatea dintre noi, beneficiem de serviciul de vending așa cum îl primim. O fi bine? O fi rău?

Standardizarea pietei. Pentru că piata neagra sau gri sau cum vreți să-i spuneți există și nu neagă nimeni asta, atunci ar trebui să începeți să acționați imediat pentru a stopa acest fenomen. Deoarece concurența neloiala vă afectează în primul rând clienții, iar asta se manifestă în cifrele din bilanțurile financiare ale companiilor voastre. Pentru a acționa împreună, în primul rând trebuie să fiți transparenți unii cu alții. EVA vă cere de aproape 2 ani de zile de când PRIV este membru cu drepturi depline, să vă declarați numărul de aparate operate în piața și alți indicatori necesari procesului de share și analiză, de schimb de informații pe care EVA îl promovează în rândul membrilor săi, și asta mai cu seamă pentru că știe că o instituție precum Comisia Europeană când îi cere informații legate de domeniul vending nu își permite să spună că nu le știe sau nu le are. Lipsa de transparență și de comunicare este cel mai rău taxată de occidentali. Suntem conștienți că aici e România, dar dacă nu vreți să respectați regulile jocului, de ce vă mai înscrieți în competiție. Ce rost a mai avut aderarea la EVA?

Pe de altă parte, trebuie să treceți la fapte și să proiectați un concept de standardizare a pieței de vending din România, o conduită în afaceri pe care toți cei implicață în businessul ăsta ar trebui să o aibe. Acționați cât nu este prea târziu. Realizarea unui pachet de reguli pe care trebuie să le respecte toată lumea ar fi un mare pas înainte și ar ajuta enorm în relația voastră cu clienții și cu consumatorul final (dacă vă pasă cu adevărat de el).

V-ați strâns într-o organizatie, Patronatul Român al Industriei de Vending. Acest organism nu este pro-activ, nu desfășoară acțiuni palpabile, de substanță sau dacă întreprinde ceva nu am auzit noi de asta, nu au avut ecou în piață, în presă sau aiurea. De ce nu continuați ce ați început odată cu înființarea PRIV, și anume stabilirea unei strategii, a unui plan de acțiune, demararea procesului de afiliere a PRIV la o organizație patronală mai mare, mai reprezentativă care să vă ofere loc la masa discuțiilor cu Autoritățile Statului. Iar lucrurile astea vi le spune cineva care este membru fondator al PRIV fără să opereze efectiv în piața de vending, dar care în ultimii 2 ani s-a implicat activ în procesul de comunicare în această industrie. Dacă voi nu vă implicați, atunci cine vă așteptați s-o facă? Statul? Nu cred că vreți asta…

De ce nu încercați să atrageți mai multe companii alături de voi în PRIV? Cu cât suntem mai mulți cu atât mai bine se pot propaga ideile și acțiunile. Nu am văzut nici măcar o campanie prin care să cereți firmelor să vi se alăture în Patronatul Industriei de Vending din România.

Fiscalitate. Aici este o zonă pe care de mult ne-am dorit s-o abordăm. Fiecare dintre noi își plătește taxele și impozitele, și printre cele mai importante taxe care se plătesc la noi în țară este TVA-ul. De fiecare dată când achizitionăm un produs primim un bon la care este evidențiat, printre altele, TVA-ul. Ști la fiecare achiziție cât a costat produsul și cât ai dat TVA. E simplu și mai ales, corect. Așa că vă pun o întrebare: de ce nu se întâmplă asta și în vending? În parking am văzut că primești un bon ori de câte ori accesezi o barieră de acces, să zicem. Ca orice altă activitate care se desfășoară pe teritoriul României trebuie să ai dovada achiziției tale și dovada plății TVA.

Am întâlnit reprezentanți a unor companii diverse care au spus că ar fi de acord cu asta pentru că i-ar ajuta în business (ei lucrând corect) și ar diminua piața neagră. Bun și atunci…? Ce vă oprește să faceți asta? Dacă ați dori cu adevărat, ați face-o!

Taxe. “Vendingul este un serviciu adresat comunității”. Asta o aud zilnic și n-o mai cred până ce nu văd faptele. Adică, propun primăriilor și autorităților locale ca pentru fiecare colțișor de stradă sau loc public în care un vendor își plasează automatele, acesta să achite către bugetul local o taxă pentru că folosește spațiul public, al nostru, al tuturor. În felul acesta se va întoarce către comunitate un ban care să poată fi folosit în interesul oamenilor pe care îi agresăm zilnic cu mașini parcate pe trotoar, florării ambulante, chioșcuri de ziare și …automate de vending.

În ediția viitoare vom aborda și alte teme interesante legate de piața de vending de la noi.