Finalizăm serialul nostru dedicat ceaiului și aflăm de ce este bun ceaiul pentru sănătate, care sunt metodele de preparare ale ceaiului și mai ales care este influența sa asupra culturilor...

Materii prime în vending: CEAIUL. Ultima Parte

Finalizăm serialul nostru dedicat ceaiului și aflăm de ce este bun ceaiul pentru sănătate, care sunt metodele de preparare ale ceaiului și mai ales care este influența sa asupra culturilor lumii.

continuare

Ceaiul și Sănătatea

Ceaiul este o băutură foarte lăudată pentru proprietățile sale. Încă din vechime chinezii considerau ceaiul un leac bun pentru diferite afecțiuni. Incidența mai scăzută a unor boli printre consumatorii de ceai a stârnit interesul cercetătorilor. Într-adevăr, fitochimicalele din frunzele de ceai oferă numeroase beneficii stării de sănătate. Ceaiul conține flavonoizi, amino acizi, teină, polizaharide și vitamine (C, E, K).

Potențiale beneficii:

  • Sistemul cardiovascular: consumul de ceai înbunătățește elasticitatea vaselor de sânge și previne apariția bolilor cardiovasculare prin scăderea nivelului de colesterol, atenuarea proceselor inflamatorii asociate arterosclerozei, susținerea funcțiilor endoteliale normale, reducerea trombozei.
  • Sistemul nervos:
  • Cancer: potrivit studiilor, ceaiul verde ajută sistemul imunitar împotriva toxinelor ce cresc riscul bolilor canceroase, scade capacitatea invadatoare a celulelor tumorale în cazul cancerului de sân, contracarează efectele fumatului, reducând riscurile cancerului la plămâni. Alte studii de laborator indică o eventuală protecție împotriva cancerului de colon.
  • Sistemul osos: există unele dovezi care indică o îmbunătățire a stării articulațiilor în cazul pacienților cu artrită reumatoidă; împreună cu o alimentație bogată în calciu și vitamina D, consumul de ceai poate contribui la menținerea unei densități osoase normale la femeile în vârstă, reducând riscul fracturilor.
  • Metabolism: s-a constata în urma unui studiu proprietatea ceaiului de a crește metabolismul și de a arde grăsimile, datorită capacității termogenice a ceaiului. Ceaiul verde este eficient în combaterea obezității.
  • Diabet: în urma studiilor efectuate pe șobolani, s-a constatat că substanțele conținute în ceai scad nivelul zaharurilor din sânge și previn cataracta la indivizii diabetici.
  • Sistem imunitar: există indicii că această băutură poate ajuta organismul să lupte împotriva infecțiilor.

S-a descoperit că adăugarea laptelui reduce semnificativ efectele benefice ale ceaiului. Caseina din lapte se leagă la polifenolii antioxidanți din ceai, blocând efectele ceaiului asupra sistemului cardiovascular și proprietățile preventive împotriva cancerului. Un efect pozitiv este legarea substanțelor din lapte la taninuri, neutralizând efectele negative ale acestora. Laptele de soia, neconținând caseină nu are asemenea efecte asupra ceaiului.

Multe din studii care indică numeroasele beneficii ale consumului de ceai sunt departe de a fi exacte, concluziile fiind trase fie de pe urma statisticilor, fie după testări pe eșantioane de populație, descoperirile putând fi influențate și de alți factori.

Efecte negative:

  • Anemia feriprivă: compușii fenolici din ceai (precum și cei din cafea, vin roșu, unele frunze, nuci și legume) inhibă absorbția fierului în organism.
  • Prezența fluorului și a aluminiului: toate frunzele de ceai conțin fluor, cele mature de 10 până la 20 de ori mai mult decât cele tinere, deoarece planta îl absoarbe foarte ușor. Ceaiul cultivat în regiuni poluate trebuie evitat, deoarece fluorul reduce proprietățile anti-cancerigene ale ceaiului și chiar cauzează afecțiuni neurologice și renale, precum și osteoporoza, artrita și cancer de tract digestiv.
  • Oxalați: deși oxalații sunt un ajutor eficient în lupta cu infecțiile, inclusiv cu HIV, acumulările afectează sănătatea rinichilor; concentrațiile de oxalați din ceai sunt mici, fiind nevoie de mari cantități pentru a produce acumulări periculoase.

Metode de preparare a ceaiului

Metoda chinezească

Gaiwan este una dintre metodele chinezești de preparare și servire a ceaiului. Cuvântul gaiwan denumește micul bol de porțelan așezat pe o farfurioară și acoperit cu un capac din care se bea ceaiul. Pașii ce trebuie urmați sunt:

  • clătirea ceștii cu apă fierbinte – această etapă pregătește recipientul în care va fi pus ceaiul, purificându-l simbolic și practic. Apa fierbinte încălzește ceașca, detaliu important în prepararea ceaiurilor fine.
  • frunzele de ceai (1 sau 2 lingurițe) sunt adăugate imediat după clătirea ceștii, înainte ca aceasta să se răcească.
  • înaintea infuzării, frunzele sunt înmuiate cu câteva picături de apă fierbinte, eliberându-se aroma ceaiului, ce trebuie adulmecată înaintea adăugării restului de apă; altă modalitate de înmuiere este turnarea apei fiebinți și scurgerea ei imediat după aceea;
  • infuzarea – calitatea apei este foarte importantă; cea mai potrivită apă este cea de izvor cu un conținut potrivit de minerale (apa de la robinet și apa distilată nu sunt indicate). Temperatura apei și timpul de infuzare se stabilește în funcție de tipul de ceai:

Metoda gongfu datează din aceeași perioadă ca și metoda gaiwan. Se folosesc ceainice mici de ceramică nesmălțuită așezate în boluri întinse. Metoda este similară cu cea gaiwan, însă nu se recomandă a se folosi la prepararea ceaiurilor neoxidate datorită proprietăților ceramicii cu proprietăți izolatoare din care este făcută vesela.

Metoda japoneză

Chanoyu, ceremonia japoneză a ceaiului, este o tradiție influențată de budismul Zen. Estetica ceremoniei presupune rafinament, simplitate, suavitate. La prepararea ceaiului se folosesc chadōgu (unelte de ceai) și matcha (ceai verde sub formă de pudră). Pașii ceremoniei: curățarea bolurilor, fierberea apei, servirea musafirilor cu dulciuri apoi prepararea ceaiului și servirea ceaiului: în chawan (recipientul în care se servește ceaiul) se pune pulberea de ceai (matcha); – peste matcha se toarnă apă fiebinte și se amestecă bine folosind un pămătuf de bambus (chasen); – plecăciuni sunt schimbate între gazdă și musafir în momentul primirii bolului cu ceai; – musafirul ia chawanul cu mâna dreaptă și-l așează în palma stângă; apoi îl rotește în sensul acelor de ceasornic de trei ori înainte să soarbă ceaiul; când musafirul a terminat de băut, trebuie să laude cu voce tare ceaiul; – cu mâna dreaptă, el trebuie să șteargă chawanul în partea în care l-a atins cu buzele; – chawanul este întors în sens invers acelor de ceasornic și înapoiat gazdei.

Metoda englezească

Ceaiul este preparat urmând cu strictețe următorii pași:

  • încălzirea ceainicului;
  • adăugarea frunzelor de ceai, câte o linguriță pentru fiecare persoană și una în plus “pentru ceainic”;
  • turnarea apei fiebinți, dar nu clocotite peste frunze și infuzarea timp de 3-5 minute;
  • amestecarea conținutului cu o mișcare circulară a ceainicului.

Musafirilor li se pune la dispoziție și lămâie, lapte și zahăr.

Ceaiul și influența sa asupra lumii

Ceaiul este o băutură importantă în cadrul multor culturi ale lumii, fiind servit deseori cu ocazia unor evenimente sociale.

China

Astăzi, locurile unde se consumă ceai se pot găsi în majoritatea cartierelor și localităților chinezești. Casele de ceai chinezești oferă zeci de varietăți și combinații de ceaiuri calde și reci. De asemenea, acestea servesc alte mâncăruri care se consumă cu ceaiul. Timpul când se consumă cel mai mult ceai este după masă, înainte de apunerea soarelui, când casele de ceaiuri devin pline cu studenți și muncitori. China este patria ceaiului, având o istorie de 4-5 mii de ani de cultivare a acestei plante. În 2003 suprafața plantată cu arbuști de ceai s-a extins la 1.200.000 de hectare și, care a produs peste 700.000 de tone de ceai în valoare de 34 de miliarde de yuani, aprox. 4 miliarde de $. În orașele chineze se pot găsi peste tot magazine de ceai și ceainării. Renumite sunt acelea din orașele Hangzhou, Chengdu, Guangzhou, Chaozhou. Mulți oameni, atât vârstnici cât și tineri au obiceiul de a se duce împreună cu prietenii la ceainărie.

Japonia

Ceaiul verde japonez este bogat în vitamina C și prezintă un modest conținut de teină. Ceaiul verde (cha) este una din băuturile cele mai îndrăgite de japonezi. În Japonia se vorbește despre existența unui ceai în pulbere, asemănător cu matcha, încă din anul 730. Cert este că în anul 1193, călugărul Eisai a plantat semințe de ceai pe care le adusese din China. Timp de ca. 500 de ani a fost folosit doar în formă de pulvere (matcha). Prelucrarea ceaiului sencha a fost inventată d-abia în secolul al XVI-lea. Ceremonia ceaiului a fost perfecționată de Sen no Rikyu la sfârșitul secolului al XVI-lea, iar înainte de era Edo (1600-1868), consumul de ceai era limitat clasei conducătoare. Metoda de prelucrare a ceaiului gyokuro a fost inventată în secolul al XIX-lea. Dar odată cu introducerea metodelor de producție în masă, ceaiul a devenit băutura îndrăgită de către majoritatea populației. Cam jumătate din ceaiul produs în Japonia este din prefectura Shizuoka, dar în ultimii ani a crescut și producția ceaiului produs în regiunea Kyūshū. La fel, în regiunea Uji, nu departe de Kyoto, sunt prezente plantații de ceai numeroase. În 1981, Japonia devine prima țară care comercializează ceai îmbuteliat în doză de aluminiu.

Marea Britanie

Ceaiul a ajuns în Anglia în 1652, fiind consumat la început de nobili datorită prețurilor ridicate. Elizabeth I a înființat John Company, o companie care avea monopol asupra comerțului cu Asia și dreptul de a cuceri teritorii și de a guverna, de a bate moneda, de a purta războaie atunci când ea considera necesar. Acesta a fost cel mai mare monopol din istoria omenirii. El a ținut prețul ceaiului nejustificat de mare, ceea ce a creat în timp multe probleme imperiului britanic. Pentru ceaiul luat de la chinezi, englezii ofereau opiu, pe care îl plantau în coloniile din India.

Iran

Ceaiul a ajuns în Persia (astăzi Iran) din India, și în scurt timp a devenit băutura națională. Nordul Iranului este o zonă importantă pentru cultivarea plantei de ceai. În această zonă, milioane de persoane lucrează în cultivarea ceaiului. Iranienii au unul dintre cel mai mare consum mediu de ceai din lume, și aproape fiecare stradă are o casă de ceai, sau châikhâne. Aceste case sunt locuri de o importanță socială mare și în ziua de astăzi. Iranienii beau tradițional ceaiul, fără nici un alt ingredient, deși există un obicei unic care nu se găsește nici unde în lume: se plasează un cub de zahăr în gură înainte de a se bea ceaiul pentru a “îndulci” gustul.

Irlanda

Irlanda este țara cu cel mai mare consum de ceai pe cap de locuitor, fiecare irlandez având o medie de patru pahare pe zi. Ceaiul se bea frecvent în loc de cafea. Obiceiurile și stilurile de ceai sunt similare cu cele din Regatul Unit.

India

India este printre cei mai mari producători de ceai din lume și băutura este populară în multe regiuni din țară ca băutură de mic dejun și cină. Este servit în general cu lapte și zahăr și de multe ori cu alte ierburi care dau o aromă plăcută. Majoritatea ceaiului consumat în India este ceai negru, și frunzele de ceai sunt fierte în apă, laptele fiind adăugat la sfârșit. Este un obicei cultural să li se ofere oaspeților o ceașcă de ceai.