Continuăm introspecția noastră în cadrul pieței de vending de la noi din țară și vă propunem spre dezbatere și alte teme interesante. Comunicarea și Etichetarea. Una din problemele majore cu...

Piața de Vending din România în 2013 (II)

Continuăm introspecția noastră în cadrul pieței de vending de la noi din țară și vă propunem spre dezbatere și alte teme interesante.

Comunicarea și Etichetarea. Una din problemele majore cu care se confruntă vendingul românesc este lipsa unei etichetări corespunzătoare a tuturor produselor ce se comercializează prin intermediul unui aparat de vending. Oamenii trebuie să știe ce consumă și trebuie informați în consecință. Piața de vending de la noi trebuie să comunice clar către clienții ei finali toate informațiile pe care le deține cu privire la orice produs: când a fost produs, când expiră, care sunt cifrele din dreptul fiecărui nutrient ce intră în componența finală a produsului. Piața de vending de la noi trebuie să înțeleagă că printr-o bună comunicare are șansa să transforme industria sa într-una în care oamenii să aibă încredere că pot achiziționa un produs de calitate, chiar un produs superior. Industria de la noi poate da semnalul către populație că oferă servicii către populație la un nivel de profesionalism ridicat pe care să nu-l găsești în retail. Un automat poate oferi șansa oamenilor de a-și cumpăra un produs și de a fi pe deplin informați despre asta, transparent, clar, sincer. Vendingul are șansa de a deveni o industrie specială, de top. Însă totul depinde de felul în care vom comunica. Vendingul trebuie să ofere produse și servicii de calitate, ambalate perfect, etichetate transparent și cinstit, cu o adresabilitate mare indiferent de sex sau de vârstă și să fie ușor de achiziționat.

Sănătatea și siguranța consumatorului. Se știe că un punct important de plecare în cadrul scandalului laptelui cu aflatoxină de la începutul acestui an din țara noastră au fost automatele de vending de lapte. Cantități importante de lapte de la automate au fost găsite infestate cu aflatoxină și au fost retrase de pe piață. Autoritățile au început să își pună problema protejării populației într-o măsură mai mare și asta se poate vedea și în cazul Ordinului nr. 111 al  Președintelui Autorității Naționale Sanitar Veterinare și Pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA), măsură legislativă care poate afecta major actori din piața de vending. Cred că în acest caz, al “scandalului laptelui”, Patronatul Industriei de Vending din România ar fi putut avea un rol mai important, ar fi putut ieși în față printr-o comunicare mai bună către autorități. Din păcate acestea din urmă s-au văzut nevoite să acționeze singure, fără consultarea organismului nostru patronal și au emis un act normativ ce poate afecta afacerile unor firme de vending de la noi. Acesta este cu siguranță un lucru neplăcut și pe care l-am fi putut evita. Sănătatea și siguranța consumatorului devine pe an ce trece un subiect abordat constant în mass-media și asta are de obicei efecte mai departe în zona legislativă și executivă. Pentru că politicienilor le place să puncteze când mingea le este plasată la fileu, vin din când în când, iar în ultima vreme din ce în mai des cu intenții de modificări ale legislației care prevăd o protecție mai mare acordată consumatorilor de produse și servicii; însă ei se raliază și la un trend european major ce vine dinspre Comisia Europeană care în ultimii ani și-a propus să reglementeze cât mai mult această zonă a consumului la nivelul Europei. De curând, chiar când vă scriu aceste rânduri, un parlamentar român a venit cu ideea realizării unei legi prin care să se interzică, sau măcar să se informeze consumatorul în mod direct de efectele nocive ale băuturilor carbogazoase. Politicianul propune o campanie similară celei existente de mai mulți ani pe zona fumatului și a consumului de tutun, prin prezentarea de imagini șocant-sugestive și de comunicare de mesaje scrise pe ambalajele băuturilor răcoritoare. Acesta este un exemplu de acțiune cu mesaj direct către producătorii și importatorii de astfel de băuturi ce există și pe piața noastră de vending de foarte mult timp. Evident că zona de retail deține în cifrele lor de afaceri ponderile majore. Politicianul pentru a-și justifica mandatul ce i-a fost oferit sau pentru a se face remarcat vine pe acest teren propice, neprotejat, nereglementat suficient, confuz și plasează subiecte, testează să vadă dacă “merge”. Însă sănătatea și siguranța consumatorului este un subiect serios care ne preocupă și pe noi și pe care vă propun să-l abordați cu atenție. Cu toții știm că există deficiențe aici atât pe zona de cafea și băuturi calde, cât și pe zona de comercializare de sandvișuri, produse alimentare calde și în general produse perisabile. Aceste zone de business vin cel mai adesea în contact cu consumatorul român și au nevoie să fie la un nivel de standardizare și profesionalism major. De ce? Pentru că dacă ne-am apuca să deschidem la întâmplare câteva automate de cafea și să vedem ce găsim acolo, cât de curate și întreținute sunt sertarele și locașurile în care sunt ținute cafeaua sau alte produse de refill (powdere, zahăr, etc.), de unde provine apa pentru aceste aparate de vending (vezi amenințarea E-coli), cine mânuiește produsele alimentare? oare este aceeași persoană care se ocupă cu manipularea (descărcarea seifului cu bani ai aparatului de vending și a fantelor de monede, etc) banilor din automate? S-ar putea să ne doară puțin capul. Acuzațiile crescânde plasate în mass-media generalistă (ziare, tv, radio, online, etc) conform cărora vendorii comercializează chimicale, sau am întâlnit chiar apelativul “otrăvuri” și că automatele acestora sunt adevărate bombe sanitare cu ceas ar trebui să-i determine pe acei operatori care nu dau importanță acestor lucruri să se gândească mai bine asupra consecințelor. Nu ne dorim bacterii și mizerie în produsele achiziționate de la automatul de vending. Și vom susține orice campanie a autorităților și a Patronatului de Vending din România care ar face ca acest fenomen să înceapă să fie combătut mai mult și mai eficient și treptat să dispară. Nu e normal să plătești ca să consumi un produs alterat sau învechit sau cu termenul de valabilitate depășit, care provine dintr-o mașină de vending neîngrijită, neîntreținută.

Ecologie și Estetică. Ecologia este un aspect pe care se pune foarte mare accent în ultimii ani în lume, dar mai cu seamă în Europa și Asia. Există o preocupare constantă a lui EVA (European Vending Association) către inovare și mai cu seamă către inovarea în folosul ecologiei. Japonia este vârf de lance în acest areal sensibil pentru ea (mai ales după dezastrul de la Fukushima). Există preocuparea către un consum de energie redus, de renunțare a utilizării hidrofluorocarburilor în răcirea produselor din automatele de vending. De asemenea, se dorește inițierea unei campanii la nivel mondial prin care să fie folosită energia solară în alimentarea cu energie a aparatelor de vending. Nu în ultimul rând se militează pentru folosirea materialelor reciclabile 100% în fabricarea automatelor de vending sau folosirea tehnologiei LED în ceea ce privește iluminarea automatului de vending.

O altă preocupare ar fi estetica ce o oferă orașelor noastre aparatele de vending. Am observat în ultimii ani o ieșire în exterior, pe stradă, tot mai extinsă a automatelor de vending de la noi din țară, indiferent că oferă produse sau servicii. Din păcate acestea au atașate de ele nenumărate cabluri și fire electrice ca niște pânze de păianjen care dau un aspect urât zonelor din orașele noastre, acolo unde sunt amplasate. Foarte multe astfel de aparate sunt folosite de tinerii teribiliști și prost crescuți pe post de locuri/spații de încercat măiestria în folosirea spray-urilor graffiti. Cred că ar trebui făcut ceva și în această privință.

Statul și legislația. Statul deocamdată nu este pro-activ în zona de acțiune a vendingului de la noi, dar nici nu ne așteptam la asta. Însă poate fi imprevizibil și are “pâinea și cuțitul” să schimbe oricând starea de lucruri în zona legislativă. Timid și oarecum în logica raționamentului păgubos “văzut și făcut”, adică întâi ne lovim de probleme și abia apoi încercăm să le găsim rezolvarea, Statul dă legi, reglementează și industria de vending românească, dar oarecum tangențial, întâmplător, prin ricoșeu. Nu are preocupări dedicate și declarate către zona aceasta, probabil oamenii care compun aparatul excutivo-legislativ de la noi nu au descoperit-o suficient sau nu o înțeleg pe deplin; nu prea știu cu ce se mănâncă vendingul și deocamdată îl lasă în pace. Dar asta nu este neapărat un lucru bun pentru industria noastră. Mizeria ascunsă sub preș sau ignoranța nu înseamnă că am rezolvat problemele și că toate sunt puse la locul lor. Dimpotrivă. Avem sentimentul că este doar liniștea dinaintea furtunii. Nu știu dacă nu ar fi cel mai bine pentru industria românească de vending să avem o lege specială, așa cum există și pentru alte domenii, precum gamblingul. Avantajul major ar fi că cei care te reglementează cunosc mai bine fenomenul și domeniul și ar putea să facă o lege în care să țină seama de specificitatea domeniului vending cu toate problemele și tarele sale. Decât să fii un apendice la o lege sau la un set de acte normative să zicem legate de zona industriei alimentare sau de servicii, mai bine să se țină cont de părerile industriei de vending în cunoștință de cauză. Aici activitatea de lobby pe lângă autorități este una primordială, prin acțiuni de comunicare deschisă cu reprezentanții statului se pot face multe lucruri bune și în interesul vendingului. Dar acțiunile trebuie să fie proactive și nu pompieristice, inițiativa trebuie să vină dinspre piața de vending către Stat, dacă se va întâmpla în sens invers atunci lucrurile s-ar putea precipita și nu ar mai putea, poate, să iasă cum vrem. Industria de vending trebuie să aibă planul, strategia și oamenii cu care să facă asta. Trebuie acționat acum, în avans.

Un subiect strâns legat de legislația și standardizarea pieței de vending, lucru de care vorbeam ediția trecută, este și oportunitatea de a avea sau nu o licență de funcționare pentru agenții economici din piața de vending. Cu alte cuvinte, dacă compania pe care o ai respectă un set de norme cu caracteristici financiare, sanitare, de transparență, șamd, să ai dreptul să aplici și să obții sau nu o licență de funcționare din partea unui organism de reglementare ce reprezintă Statul în relația cu piața. Gândiți-vă cât de bine ar fi și cât de deschis ar fi totul, iar toate discuțiile de acum ar fi istorie.

Concluzii. Nu ne propunem să ne oprim aici, iar acest articol să fie ultimul pe tema problemelor ce chinuie industria noastră de vending, ci dimpotrivă, vom continua demersul nostru constructiv și în edițiile viitoare. Toate temele abordate de noi (și cu siguranță nu le-am atins pe toate) ne dorim să le luați serios în dezbatere atât în interiorul firmelor dumneavoastră, dar și în discuțiile dintre voi și să încercați să le luați ca atare, ca teme de discuție și poate de viitoare acțiuni. Subiectele abordate de către noi nu sunt inventate și nici nu urmăresc interese ascunse, pur și simplu sunt realități care afectează businessurile acestei industrii și rolul nostru, a revistei industriei de vending, este să vi le reamintim, și să vi le tot aducem în atenție dintr-o perspectivă pozitivă și apropiată ca înțelegere și interese față de industria în cauză.

Previziuni. Există șanse ca într-un orizont de timp mediu (2-3 ani) industria de vending de la noi să intre în vizorul autorităților în vederea reglementării sale. Acest fapt trebuie să  găsească industria de vending pregătită de negocieri și cu instrumentele dedicate lobbierii “la picior”. Să nu ne facem iluzii că piața de vending de la noi este invizibilă, doar că nu s-au aplecat legiuitorii mai mult asupra acestui domeniu, dar dacă trendul pe care am apucat în ultima vreme este ca Statul să încerce să reglementeze toate segmentele economiei românești pentru a face rost cu disperare de bani la buget, nici vendingul nu va scăpa. Așadar, fiți pregătiți!