Restaurantele automate Horn & Hardart În 1902, Horn & Hardart au creat primul restaurant automat. Joseph Horn şi Paul Hardart și-au denumit aparatul de vending, automat. Aparatele de vending Horn...

Istoria Aparatelor de Vending (XVI)

Restaurantele automate Horn & Hardart

În 1902, Horn & Hardart au creat primul restaurant automat. Joseph Horn şi Paul Hardart și-au denumit aparatul de vending, automat. Aparatele de vending Horn & Hardart conțineau alimente pregătite în cantină, care se plasau în spatele unui geam mic de sticlă. Aceste restaurante automate au fost incredibil de populare în timpul Depresiunii, oferind o mulțime de locuri de luat masa pentru clienţi, pentru ca aceștia să se poată bucura de selecţiile lor alimentare.

Introducere

Horn & Hardart a fost o companie de servicii alimentare din Statele Unite, cunoscută pentru faptul că a fost primul operator de servicii alimentare automate din Philadelphia şi New York.

Joseph Horn (1861–1941) din Philadelphia, născut în Germania și Frank Hardart (1850–1918) crecut în New Orleans și-au deschis primul restaurant împreună, în Philadelphia, pe 22 decembrie 1888. Bufetul mic nu avea nici mese, numai o tejghea cu 15 scaune. Anterior, locaţia găzduise centrul de imprimare Dunlap & Claypoole. Prin introducerea stilului de cafea franțuzească gen New Orleans în Philadelphia pe care Hardart a promovat-o puternic, ei au făcut din micul lor bufet o atracţie locală. Vestea cafelei de aici s-a răspândit, iar afacerea a înflorit. Ei au înființat compania Horn & Hardart Baking Company în 1898.

Mâncare de la aparate automate

Horn și Hardart au deschis primul lor restaurant automat din SUA în Philadelphia pe 12 iunie 1902 împrumutând conceptul de servicii alimentare automate de la o afacere germană de succes, Berlin Quisisana Automat. Primul restaurant automat din New York s-a deschis în Times Square pe 2 iulie, 1912. Mai târziu în aceeași săptămână, încă unul a fost deschis la intersecția dintre Broadway şi East 14th Street, lângă Union Square.

În 1924, compania Horn & Hardart a deschis locații pentru comercializarea alimentelor preambalate la automat. Folosind sloganul publicitar “Mai puţin de lucru pentru mama”, compania a popularizat noţiunea meselor servite cu uşurinţă “la pachet” ca echivalent pentru cele “preparate în casă “. Automatele Horn & Hardart au fost deosebit de populare în timpul crizei economice de atunci, atunci când macaroanele lor cu brânză, iahnia de fasole și crema de spanac au fost ofertele lor principale.

Până a venit momentul decesului lui Horn în 1941, afacerea avea 157 de magazine şi restaurante în zonele Philadelphia şi New York şi serveau 500.000 de clienți zilnic. În timpul anilor 1940 şi 1950, peste 50 de restaurante Horn & Hardart din New York au servit 350.000 de clienţi zilnic.

În 1953, firma s-a împărţit în două societăţi independente. Compania din New York a fost denumită Horn & Hardart Company, în timp ce compania din Philadelphia a fost denumită Hornul & Hardart Baking Company. Cea din New York se tranzacționa la American Stock Exchange şi cea din Philadelphia era tranzacţionată la Bursa de Valori din Philadelphia.

Aceste cafenele comercializau din spatele unui mic geam de sticlă alimentele preparate precum chifle, fasole, peşte, prăjituri şi cafea, şi funcţionau cu acceptoare de monede. Acestea au fost restaurante populare, aglomerate, având în vedere faptul că spre sfârșitul anilor 1950, cu mai puțin de 1.00$, un client se putea bucura de o masă copioasă, oarecum simplă, achiziţionată cu monezi care erau obţinute de obicei de la casierie. Fiecare grămadă de dispensere cu uși de sticlă avea un cilindru de metal care putea fi rotit de personalul aflat pe partea cealaltă a peretelui automatului de vending ascunzând conţinutul, în timp ce personalul reumplea fiecare raft din automat cu o tavă de salată, budincă, legume sau carne. Fiecare aparat avea un acceptor pentru una sau mai multe monezi, şi un buton pentru a roti monezile în caseta de numerar internă şi pentru a permite ca uşa de sticlă să fie ridicată şi blocată în poziţie orizontală pentru îndepărtarea uşoară a farfuriei cu hrană. Produsele mai costisitoare necesitau token-uri evaluate până la 75¢ care erau disponibile la casierie. Unele dispensere dreptunghiulare erau încălzite, iar altele răcite. În cele din urmă, ele serveau mese de prânz şi cină, cum ar fi tocană de carne de vită şi friptură Salisbury cu piure de cartofi. Restaurantele cu autoservire au operat în oraş timp de aproape un secol.

În imensele săli dreptunghiulare pline cu mese strălucitoare, vopsite, femeile cu degetare de cauciuc — “aruncătoare de monede de 5 cenți”, cum au devenit ele cunoscute — din cabinele de sticlă, le schimbau monezile mai mari și banii de hârtie clienţilor, în monezi de cinci cenţi pentru a putea fi folosite la automatele de produse alimentare. Clienţii luau monezile, apoi le aruncau în sloturile din automate şi răsuciau mânerele cromate. În câteva secunde compartimentul de lângă slot se învârtea, oferindu-i clientului alimentele dorite printr-o ușă mică de sticlă care se deschidea şi se închidea. Alimentele fierbinți erau luate de client de la mesele de aburi, stil bufet.

Dar automatele nu erau cu adevărat automate. Ele aveau mult personal. Când un client se servea cu conţinutul unui compartiment, un om din spatele-aparatului punea rapid un alt sandwich, salată, bucată de plăcintă, tort sau cafea în spațiul eliberat.

Declinul

Restaurantele au rămas populare în anii 1960 prin automate, chelneriţe, scaune, cafele şi produsele de panificație. Restaurantele au început să se închidă o dată cu creşterea numărului de restaurante fast-food. La mijlocul anilor 1970, în unele locaţii, automatele au fost înlocuite de francize Burger King. Horn & Hardart a continuat să își extindă operaţiunile de fast-food în 1981, cu achiziţionarea restaurantelor Bojangles’ Famous Chicken n’ Biscuits, pe care au vândut-o în 1990 unei societăți de investiţii din California pentru 20 milioane de dolari. Ultimul automat Horn & Hardart din New York s-a închis în aprilie 1991.

Aceștia au fost pionerii restaurantelor automate

Muzeul Naţional de Istorie Americană Smithsonian’s a prezentat în cafeneaua sa, o secţiune de automate de 10 metri pătrați, ornată complet cu oglinzi, marmură și încrustații de la Horn & Hardart din Philadelphia, din 1902. În noiembrie 2002, muzeul oraşului New York a organizat o expoziţie centenară specială pentru automatele de la Horn & Hardart cu fotografii, artefacte, mobilier original, veselă şi panouri pentru aparatele de vending.

Conceptul de restaurant complet operat de aparate de vending a fost păstrat până astăzi, datorită popularității în creştere a aparatelor de vending din camerele de pauză și din cafenele. Aparatele de vending cu produse alimentare proaspete, congelate şi/sau alimente calde oferă alternative rapide şi relativ ieftine pentru o masă completă.