O Scurtă Istorie a Cafenelelor şi a Locurilor de Întâlnire Trebuie să fim recunoscători cafelei pentru ceea ce a însemnat pentru noi ca mod de socializare și petrecere a timpului...

Povestea Cafelei 22

O Scurtă Istorie a Cafenelelor şi a Locurilor de Întâlnire

Trebuie să fim recunoscători cafelei pentru ceea ce a însemnat pentru noi ca mod de socializare și petrecere a timpului liber, poate și pentru a ne cunoaște și a petrece în familie și cu prietenii un timp valoros, plin de amintiri. Incursiunea de azi în povestea cafelei merge până la acele timpuri care au reprezentat începuturile cafenelelor și practic, ale locurilor de întâlnire.

Cafeaua în Islam

De-a lungul istoriei, cafenelele au servit ca locuri de întâlnire pentru politicieni, poeţi, autori şi intelectuali din toată lumea. Primele adunări politice înregistrate la cafenea au avut loc în Mecca.

Cafenelele ne-au acaparat atenţia şi mai târziu. Întotdeauna am auzit lucruri bune despre sălile de şedinţă adiacente cafenelelor. Atmosfera de aici este informală şi primitoare, cu Wi-Fi gratuit şi cafea din plin, desigur.

Este doar o teorie, dar credem că aceste cafenele au atât de mult succes deoarece, încă de la apariţia primelor cafenele din Orientul Mijlociu, cafeaua a fost întotdeauna asociată nu doar cu întâlnirile, dar şi cu schimbul şi apariţia de idei noi. Am făcut puţină cercetare pe această temă, şi ne-am gândit să vă împărtăşim o mică parte din bogata istorie a cafenelelor.

Băutura Sfântă/Băutura Necuratului

Deoarece Islamul interzice în mod expres consumul de alcool, a fost normal ca în loc de taverne şi crame, cafenelele să devină locurile de adunare preferate în Orientul Mijlociu. Într-adevăr, cafeaua a devenit atât de iubită în lumea islamică încât adesea Sufiții (o ramură religioasă a musulmanilor) i-au lăudat efectele de stimulare benefice în a te ține treaz pe timpul lungului moment de rugăciune. În Persia există chiar şi o poveste care spune că Mahomed a primit prima dată băutura – o poţiune “negră ca piatra neagră din Mecca” – de la îngerul Gabriel, atunci când acesta era bolnav.

Numai atunci când au început să răsară cafenelele, autorităţile religioase au început să considere această băutură ca fiind “păcătoasă”, o băutură care desface limba şi predispune la minciuni şi bârfă. Dar probabil că schimbarea de atitudine faţă de băutură nu avea nimic de a face cu băutura în sine. Aceasta a avut mult mai mult de-a face cu discuţiile la o cafea despre idei noi şi potenţial subversive, care trezeau nelinişte printe liderii politici şi religioşi. Un sultan al Imperiului Otoman, Murad al IV-lea, a mers chiar atât de departe încât a decretat consumul de cafea o infracţiune capitală. Una dintre obișnuințele acestuia era să se îmbrace într-un om de rând, să meargă pe jos pe străzi cu un iatagan gigantic la el şi să decapiteze pe oricine prindea că o bea.

Totuşi, până în secolul al XVII-lea cafenelele persane câştigaseră popularitate ca locuri unde se putea discuta politică fără frică. În timp ce efectele cafelei stimulau discuţiile viguroase despre orice tip de activităţi, aroma şi căldura sa liniştitoare creau o atmosferă relaxantă, numai bună pentru a practica jocuri, a spune poveşti şi a recita poezii. Acest amestec de activităţi a atras o varietate de clienţi şi a transformat cafeneaua într-un loc de întâlnire.

Cafenelele Europene

Apa în Europa a fost adesea prea insalubră pentru a fi băută timp de secole, astfel încât o alternativă populară a fost alcoolul – mult alcool. Nu era ceva neobişnuit ca cineva să bea câteva beri dimineaţa, bere la masa de prânz şi, probabil, nişte bere amestecată cu vin sau gin seara. În esenţă, întreaga Europă era într-o ceaţă de turmentare de dimineaţa până seara.

Potrivit istoricului Tom Standage, pe la sfârşitul anilor 1600, atunci când primele cafenele au început să apară, a apărut în sfârşit o alternativă la perpetua ceaţă de beţie, oamenii “care beau cafea în loc de alcool îşi începeau ziua energic şi stimulaţi, în comparație cu ceilalţi care erau relaxaţi şi uşor beţi, iar calitatea şi cantitatea muncii lor s-a îmbunătăţit”.

Oamenii se întâlneau în cafenele nu doar să bea şi să cânte, ci şi pentru a face schimb de idei, pentru a discuta despre poezie, filozofie, ştiinţe politice. Se poate susţine chiar şi ideea că băutura de cafea a fost cea care a adus Iluminismul în Europa.

La fel ca omoloagele lor din Orientul Mijlociu, cafenelele au încurajat discuţiile deschise despre politică, artă şi disciplinele intelectuale. Patronii acestor unități au fost descurajați de taxe şi oficiali guvernamentali, dar fără rezultat. Cafenelele au devenit locurile principale în care politicienii, artiştii, scriitorii şi gânditorii vremii se adunau şi făceau schimb de idei.

O “Băutură Patriotică”

Atmosfera politică şi artistică din cafenelele europene a fost introdusă şi în primele cafenele americane. The Green Dragon din Boston a găzduit mai marii gânditori ai secolului XVIII din SUA.

În 1765, un grup de oameni au dat foc unei efigii a lui Andrew Oliver datorită sprijinului pe care acesta îl acorda regelui George al III-lea. A doua zi, grupul s-a adunat la Green Dragon pentru a discuta despre diverse subiecte politice. Grupul a devenit Sons of Liberty (Fii Libertăţii) şi Green Dragon era gazda reuniunilor acestora. Mai târziu, ca urmare a impunerii taxei britanice pe ceai, cafeaua a devenit cunoscută ca fiind băutura patrioţilor.

Boston Tea Party a fost mai mult decât o declaraţie de independenţă faţă de ceai; a fost un simbol al suportului patriotic manifestat de coloniști faţă de cafea. Nou formatul Congres Continental se întâlnea în cea mai faimoasă cafenea din America, Merchant’s Coffee House din Philadelphia, locul în care Declaraţia de Independenţă a fost citită pentru prima dată publicului.

Un loc pentru întâlniri şi idei noi

De-a lungul istoriei, cafenelele au simbolizat libertatea lipsită de teamă şi au furnizat inspirație pentru expresia artistică. La început, cafenelele au fost percepute drept locuri pentru bârfă fără scrupule şi întâlniri pentru discuţii interzise . De-a lungul mileniului trecut, cafenelele au devenit un loc de întâlnire periodic pentru oamenii care doreau să îşi găsească lucruri în comun, angajându-se în conversaţii încântătoare, adesea energice.