Aparatele de vending fotografice sau cabinele fotografice sunt printre primele aparate de vending cu monedă ce au funcționat pe teritoriul României încă din perioada interbelică. Alte vremuri… Și în perioada...

Aparatele de vending fotografice – Un selfie din altă epocă

Aparatele de vending fotografice sau cabinele fotografice sunt printre primele aparate de vending cu monedă ce au funcționat pe teritoriul României încă din perioada interbelică.

Alte vremuri…

Și în perioada comunistă aceste aparate au reprezentat un dram de occidentalism în atmosfera apăsătoare din acea perioadă. Cred că în afară de telefoanele publice și de aparatele de vending „cu macara” – unde te „agățai” ca să „culegi” jucării de pluș sau de plastic pentru copii sau iubită – ce se găseau pe litoral în perioada estivală, erau singurele automate de vending ce existau în țara noastră; ele mergeau exclusiv cu monezi.

O față simpatică a „cabinelor fotografice” era că ele erau populare în rândul tinerilor din acea vreme, fiind printre puținele lucruri funny pe care le puteai face. Mergeai cu câțiva prieteni și cu câteva monezi, te strâmbai la aparat și rămâneai cu niște amintiri frumoase. De asemenea, ele erau populare și în rândul îndrăgostiților. Nu de puține ori, seara de plimbat prin parc, sau seara de film sau de teatru se termina cu o amintire pentru ea și pentru el. Erau alte vremuri…

Evoluție

Neplăcut pentru cei care le operau era faptul că ele reprezentau o țintă ușoară pentru cei care le vandalizau, stricându-le, murdărindu-le sau și mai rău folosindu-le pe post de toaletă publică.

Gândiți-vă că în perioada comunistă, de exemplu, să nu existe un operator(e) care să te ajute și care să-și ia salariul de pe urma acestui serviciu era o adevărată cutezanță în fața sistemului care obișnuia să spună că adună oamenii de pe străzi ca să le dea locuri de muncă. Mă mir că nu existau persoane care să te ajute să pui suficient de repede monezile în aparatul telefonic de uzanță publică când îți sunai părinții din Năvodari sau din Costinești.

Dacă inițial aceste cabine fotografice au reprezentat un mijloc de distracție pentru prieteni, familie sau iubiți și se găseau în special în talciocuri și în preajma „tiribombelor”, ei bine iată că ușor-ușor ele au devenit un serviciu oferit populației pentru pozele de tip buletin, iar după „Revoluție” și pentru pozele tip pașaport sau pentru diplome.

Locațiile în care erau plasate aceste aparate s-a diversificat și a cuprins arii din cele mai diverse, pe lângă primării, secții de poliție, centre teritoriale de muncă, universități, școli, facultăți, ministere, oriunde era necesitatea stringentă a acestor „poze tip”.

Taxatoarele

Odată cu intrarea lor în domeniul serios de necesitate, automatele de vending de făcut poze au ieșit treptat din registrul de distracție, de amuzament. Și au apărut „taxatoarele”. Cel puțin noi așa le ziceam. Erau acele doamne impertinente, de obicei cu coc, care îți spuneau pe un ton lapidar ce aveai de făcut, cât de drept să-ți ții spatele, cum să-ți ții capul, șamd. Dacă comentai în vreun fel sau nu ieșeau pozele așa cum doreau ele erai „mâncat”. În loc de monezi se folosea un jeton de plastic, de obicei de culoare verde.

Nostalgie

În prezent, d-abia dacă se mai găsesc aceste cabine fotografice. Poate pe la metrou sau pe lângă „înmatriculări auto”. Cine știe…

Acum le găsești mai mult pe la petreceri corporate sau cele în care sărbătoritul „e bazat”, și pentru nostalgici este probabil ultima ocazie când poți să-ți mai ții iubita pe genunchi și să mai faci o ultimă strâmbătură în fața camerei foto…Old style selfie.