Cultura cafelei
Continuăm seria noastră despre istoria cafelei, având în vedere aspectele sociale referitoare la consumul global de cafea.
Tot ceea ce ține de cultura cafelei și consumul acesteia în cafenele a avut ca punct de plecare Turcia secolului XIV. În Europa de Vest și zona estică a Mării Mediterane, cafenelele erau văzute ca niște rețele de socializare, precum și centre artistice și intelectuale. Să luăm spre exemplu, Les Deux Magots din Paris, astăzi o atracție turistică extrem de populară, dar ce în trecut, era asociată cu marii intelectuali ai vremii, Jean-Paul Sartre și Simone de Beauvoir. Spre sfârșitul secolelor 17 și 18, cafenelele londoneze au devenit la rândul lor, locuri de întâlnire foarte căutate de artiști, scriitori și alte persoane de înaltă clasă, dobândind în același timp și un rol important în desfășurarea activităților politice și comerciale. Multe din elementele caracteristice cafenelelor actuale (serviciul gourmet cu ritm mai lent, mediile decorate cu gust sau serile sociale) îşi au originea în cafenelele tradiționale, continuând să facă parte din conceptul de cultură a cafelei.
În media
Cultura cafelei este o prezență activă pe benzile desenate, la TV sau în filme, apărând în numeroase ipostaze. În show-uri ca NCIS putem observa în mod constant personaje cu o cană de espresso în mână sau oameni împărțind între ei cafeaua cumpărată la pachet. Benzile desenate “Adam and Pearls Before Swine” concentrează de multe ori scenariul în timpul vizitelor sau lucrului la cafenea.
Scriitorul Philip Nolan, de la Daily Mail, a mărturisit că în Irlanda, cultura cafelei s-a extins destul de mult în rândul oamenilor datorită programelor TV americane precum Friends și Frasier, adăugând: “Am văzut acest stil de viață reflectat în serialele noastre preferate de televiziune, în viața cotidiană a grupului din Friends ce ieșeau în Central Park și beau cafea în loc de alcool, a lui Frasier și Niles ce consumau latte și biscotti în Café Nervosa, sau în viața de zi cu zi a oricărui polițist de la TV ce era chemat în misiune exact în timp ce se pregătea să savureze o porție de gogoși și o ceașcă de cafea neagră, tare”.

Aspecte sociale
Putem observa numeroase aspecte sociale doar trecând cu privirea asupra modului modern de viață actual. Cea mai mare piață de consum de cafea este cea din Statele Unite, urmată la mare distanță de Germania și Japonia.
Canada, Australia și Noua Zeelandă reprezintă alte piețe importante la nivel mondial. În Canada spre exemplu, cel mai mare lanț producător de cafea este Tim Hortons, producând milioane de căni de cafea pe zi. Cel mai ridicat consum de cafea pe cap de locuitor este în Finlanda care a făcut un obicei de a ocupa primul loc, cu un consum de 10 kg pe an de persoană, urmată strâns de Norvegia, Suedia și Danemarca. Deși consumul a crescut simțitor într-un stat precum Marea Britanie, care tradițional preferă ceaiul, totuși acesta nu trece de 5 kg pe an.
Cafeaua turcească este extrem de populară în Asia Mică și Orientul Mijlociu, zona estică a Mării Mediterane și Sud –Vestul Europei. Cafenelele au un grad superior de penetrare a pieței în multe din fostele zone de dominație otomană, unde prepararea cafelei rămâne în continuare de tradiție turcească.
Totodată, cafeaua este un element important în societatea austriacă și în Franța, terminând cu secolul XIX și începutul secolului următor. Cafenelele vieneze sunt proeminente atât în cultura vieneză, cât și pe plan internațional unde sunt foarte populare, în timp ce Parisul se poate lăuda cu mari contribuții aduse fenomenului de “café society” încă din prima jumătate a secolului XX.
Pauza de cafea
După spusele unui vechi proverb turcesc, o cafea bună trebuie să fie “neagră ca iadul, tare ca moartea și dulce ca iubirea”. Ca băutură, cafeaua există de atâtea secole, însă în această zonă, obiceiul de a-ți lua o pauză zilnică menită pentru a savura o cafea, este un fenomen relativ nou. Prima pauză de cafea a fost probabil luată în anul 1000 I.H. în Abyssinia (Etiopia de astăzi). Legenda spune că un păstor de capre numit Kaldi a observat că animalele sale săltau de ici-colo pe picioarele lor subțiri din spate. Apoi și-a dat seama că mâncaseră niște fructe de pădure roșii, așa că a încercat și el fructele și a început să …danseze. Așa deci, a fost inventat dansul pauzei de cafea!
Continuând acele începuturi, povestea cafelei este lungă și răspândită. În secolul XIII, arabii foloseau boabele prăjite pentru a calma durerile menstruale. Primul magazin de cafea a fost deschis în Constantinopol două secole mai târziu, turcii văzând acest produs ca un element afrodisiac. Până la jumătatea anilor 1600, cafeaua a înlocuit berea ca cea mai populară băutură servită la micul dejun în New York. În 1700 în Leipzig, Johann Sebastian Bach a compus chiar și o piesă dedicată cafelei iar în 1773 Boston Tea Party a desemnat băutul cafelei ca o activitate patriotică. Ritualul american de a lua o pauză zilnică de cafea nu a luat însă naștere până la începutul secolului XX. Indiferent de cum a apărut, termenul propriu-zis de “pauză de cafea” nu a fost folosit până în 1952. În același an, o campanie de publicitate a Biroului de Cafea Pan – American a îndemnat consumatorii sub sloganul: “ Oferă-ți o pauză de cafea și află ce-ți poate oferi cafeaua!“